Folk You 2009 sau cum aş putea întoarce copilul care-am fost (2)

De Lucia Marginean la data August 7, 2009   in Rubrica CRONICUŢA CU PERIPEŢII

Bună seara, tineri care gândiţi!

img_9039-2 A doua seară de Folk You a fost deschisă de Ovidiu Mihăilescu, însoţit de Tituş Constantin. Părerea noastră este că Ovidiu nu trebuia inclus pe lista cadeţilor, mai ales datorită celor două albume lansate (Cowboyul Nelu şi Cipilica), care i-au asigurat o oarecare notorietate, aşadar putea foarte bine face faţă grupei mijlocii de folksingeri. Am ascultat cu plăcere La mare, Cipilica (piesă foarte dragă nouă), Fericit, nefericit şi Cowboyul Nelu (manifest împotriva capetelor turtite din jurul nostru).

Clujeanca noastră Adriana Andreica a urmat sfios pe scenă, începând recitalul cu o piesă pe versurile poetului Vasile Militaru, Anul Nou, urmând apoi Descântec de fie ce-o fi, Ramura întârziată (auzită atât de des în Autograful nostru roşu) şi Romanţa frunzelor. Nu fără oarece emoţii, Adriana a reuşit, prin sensibilitate şi candoare, să se facă atât de plăcută publicului vamaiot.

Trecând mai departe, Didina Curea ne-a servit câteva cântece mai ritmate, printre care Vine vara, Ochii tăi şi Amintire cu haiduci (alt moment remember Vali Sterian). Didina are şi ea un album lansat anul trecut, intitulat Nu mai sunt eu.

A urcat apoi pe scenă grupul braşovean Om Bun, care şi-a dedicat recitalul celor trei îngeri, Nicu Vladimir, Moţu Pittiş şi Vali Sterian. Numele pe care cei doi soţi şi l-au atribuit vine din succesul avut la festivalul „Om Bun”, când în 1995 au câştigat trofeul festivalului. Prima lor piesă, Portret cu cireşe, a fost scrisă pe versurile Anei Blandiana. Au urmat apoi piese precum Zgomot (muzica şi text Codruţ Beleaua) şi Tablouri.

Nu înainte de a invita în scenă nişte cetăţeni extrem de talentaţi, gazda serii, Maria Gheorghiu, a făcut apel la ceea ce ne-a adus de fapt pe toţi la malul mării, rugându-i pe toţi cei prezenţi să lase plaja curată, de fapt, aşa cum au găsit-o. Apoi, a ţinut să le mulţumească încă o dată (folk)bloggerilor de la FolkBlog, ForeverFolk şi FolkFrate pentru munca din fiecare zi de curăţire a plajei.

Cum spuneam, a venit rândul a doi clujeni foarte dragi nouă (şi sperăm că de-acum încolo, să fie îndrăgiţi de un public cât mai numeros), Mihai Călian şi Tudor Bădescu. Cei doi ne-au cântat patru piese devenite într-un timp foarte scurt hituri autografiene, respectiv Un strigăt, Scrum, Mitel şi Viteza sângelui meu.

Următorii pe scena din Vama Veche au fost cei din grupul Fox Studis (Mioara Tatiana Ojog şi Marius Valentin Ojog). Ei sunt deţinătorii Trofeului Bucovinei pentru întreaga carieră folk, obţinut în cadrul Festivalului „La Suceava în Cetate” de la Vatra Dornei, de anul acesta. Printre piesele interpretate de ei amintim Cântec de adormit Mitzura (versuri de T. Arghezi), Minţi şi Poveste.

Mai departe ne-au (în)cântat Tituş Constantin şi Iulia Mitrea. Prima piesă, scrisă pe versurile Smarandei Vornicu, se numeşte Se plâng de mine îngerii că mint. O altă piesă, pe versuri alese, marca Dinu Olăraşu, O fericire simplă.

A urcat apoi pe scena Folk You acelaşi spiriduş poznaş care ne-a reamintit că de fapt n-avem nevoie de… două imnuri şi că dincolo de Da sau Nu, suntem noi, cei care alegem să zburăm atât de frumos prin Timp, muzică şi poezie.

Am primit-o cu braţele şi inimile larg deschise, fără să ştim că va fi pentru utima oară, pe TATIANA STEPA, care ne-a oferit vineri seara o mare lecţie de putere şi voinţă supraomenească şi îi mulţumim din suflet acolo unde e ea acum, pentru cum ne-a cântat şi umplut sufletele cu prezenţa ei.

Primul cântec a fost Răsai (versuri de Mihai Eminescu), pentru ca apoi Tatiana să-l invite alături de ea pe bunul său prieten Constantin Neculae şi împreună ne-au cântat Rugă la Marea Neagră, cântec lansat anul trecut, tot la Vama Veche (Dă-ne suflet de copil, dacă ne mai iubeşti!).

Li s-a alăturat apoi Magda Puskas, o altă prietenă veche, împreună cu care a format grupul Partaj. Ne-au amintit de frumoasa vârstă de 20 de ani, apoi am cântat împreună Elegie atlantă (versuri de A. Păunescu). Şi un îndemn: Salvează Atlantida măcar Folk You! Un moment extrem de emoţionant a fost acela când întreaga plajă a fredonat într-un glas Copaci fără pădure.

Trebuie să recunosc faptul că m-am lipit iremediabil de acest cântec atunci când în nopţi fără stele căutam totuşi să mai văd…. nişte stele. Am ajuns apoi şi La o cană cu vin, încheind apoteotic cu Totuşi iubirea (versuri de A. Păunescu). Am simţit atunci un nou fior (nu ştiu dacă a fost emoţie, groază sau împăcare) auzindu-i pe toţi cei din jur cântând un refren rupt parcă din Timp şi căpătând forma unui înger marin.

Sarcina grea de a cânta după Tatiana Stepa i-a revenit folkistei şi actriţei Maria Magdalena Dănăilă, numită şi una din „amazoanele folkului românesc”. Printre piesele cântate de ea amintim Nebună după el, Surpriza, Descântec de ploaie, Ce mai faci (piesă cu care a şi câstigat Marele premiu al Festivalului de folk de la Reghin, în 2003).

Şi am ajuns încet-încet şi la Alina Manole, atât de dragă nouă. Aluna pătrată a venit însoţită de Adi Cristescu (clape) şi Teddy Olaru (bass) şi au început recitalul cu Amantele, au deschis Cutia Pandorei din care a iesit un cantec nou… Am un pitic (şi-l vreau fericit).

Ne-am regăsit apoi Prietenul invizibil (“iar dacă încă nu l-aţi avut, cu siguranţă că il veţi avea într-o zi, sub formă de om, animal sau peşte”). Pentru cuplurile plictisite, o declaraţie Aşa şi-aşa, iar pentru toţi ceilalţi, o Lună pătrată. În aplauzele şi zâmbetele tuturor, Hai să facem stele pătrate, Hai să facem stele pătrate…

Şi iată că pentru mulţi dintre noi, a sosit şi momentul mult aşteptat al serii: recitalul celui de-al doilea invitat de onoare al festivalului, Tudor Gheorghe. Chiar din primele minute, acesta ne anunţă că în iarnă ne pregăteşte un spectacol altfel. Ceva nemaivăzut, ceva aproape de… Pink Floyd. Alt moment de cumpănă. Oare ce-a vrut să spună? Ni se explică: “Ce-au făcut aştia 20 de ani ca noi să ne simţim mai bine? Asta e tema spectacolului. Va fi rău de tot! Deci va fi rock!”.

“Suntem la malul mării şi dacă nu vă cânt cântecul ăsta, plec la Craiova! happy”. E vorba de Albatrosul ucis (versuri de Nicolae Labiş). A urmat apoi o călătorie folclorică prin toate zonele noastre, Oltenia, Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, iar de peste Prut ne-a cântat o doină extraordinar de frumoasă, În limba ta (versuri de regretatul Grigore Vieru).

A urmat apoi o “poezie mai ciudată”, Carmen Meretricis sau Crucea de piatră (versuri de Romulus Vulpescu), apoi alte două cântece, scrise tot pe versurile domnului Vulpescu: Destin şi În fiecare zi. Am cântat împreună Mi-a fugit dorul de-acasa (şi-a fugit cam dezbrăcat…), iar în încheiere, Gheorghe a exclamat: “…în ţara asta ţâşneşte poezia de pretutindeni!”.

Dupa un recital extraordinar, eram asemeni unor fluturi adormiţi de muzici… neobişnuiti cu atâta simţire! Cu toate că îi suntem extrem de recunoscători pentru o adevărată lecţie de muzică (multora ne-a lipsit aşa ceva în şcolile pline de telefoane mobile, ţoale la modă şi jargon de W.C.), am fi vrut ca în timpul cât a stat cu noi, să-l ascultăm mai mult pe maestru cântand decât povestind. În miez de noapte, i-am cântat cu mare drag La mulţi ani. Şi să ne vedem la rock… you în iarnă!

Pentru o bună parte din noi, venise deja momentul pentru unul din cele mai aşteptate recitaluri, cel al trupei clujene Emeric SET (Emeric Imre, Răzvan Krivach, Sorin Zamfir, Gabi Ghita şi Adelina Boloţ). Sunt de-ai noştri, ne sunt foarte dragi, dar mai presus de toate, au demonstrat încă o dată cât sunt de valoroşi.

“Bună seara, tineri care gândiţi!”, a fost salutul lui Emeric Imre către toţi cei prezenţi vineri seara pe plaja din Vama Veche. Piesa care a deschis recitalul a fost Jurământ, urmată de Of, Doamne, ceaţa e târzie (versuri de Nichita Stănescu), refren al multor dimineţi – Te-aş duce-n mine nouă staţii…, Ramuri de lumină, Oraţie de nuntă (versuri de A. Păunescu), Pereche în potop, apoi Bună variantă rea (iubirea noastră toată-i un defect, ferească de Dumnezeu să se repare…).

Nebunul de alb (A. Păunescu) a ridicat practic în picioare întreaga audienţă, care fredona cu nesaţ vers după vers, făcându-l pe Imi să exclame: “Iată spiritul folk care poate să schimbe în bine lumea asta dezastruoasa!”. Şi chemaţi în urale la bis, Setul ne-a cântat şi mult aşteptatul… Război.

După toată această nebunie frumoasă de la Cluj, a venit şi rândul reprezentatului Maramureşului să ne (în)cânte şi anume Ducu Bertzi, însoţit de data aceasta de ceteraşul său, Mihai Neniţă. Recitalul lor a început un pic ciudat, cu Sfârşitul nu-i aici, cântec ce a avut darul să ni-l aducă din nou pe Moţu în gând, au urmat piese dragi şi faine, auzite de atâtea şi atâtea ori, dar de care nu cred că o să ne plictisim vreodată: Pe cine şi câte cărări, Şi de-ar fi sau De mii de ori.

Ducu şi Mihai ne-au pregătit şi o surpriză, o piesă în primă audiţie, scrisă pe versurile lui Dinu Olăraşu, care însă nu şi-a găsit încă un titlu. A urmat iar o serie de piese arhicunoscute de toată lumea: Suflet fără chei, urmată de Focul vânăt şi Floare de colţ.

Recitalul celor doi s-a încheiat (bineînţeles, mult prea repede pentru noi, deşi ceasul bătea ora 2 dimineaţa), în aplauzele publicului, cu piesa lui Dorin Liviu Zaharia, Cântecul bufonului (Hei, ce ploaie e afară… dacă v-au plăcut bufonii…).

Ne-au plăcut şi “am poftit” spre ultimul, dar nu cel din urmă, invitat al serii, Vasile Şeicaru, care a încheiat fulminant ce-a de-a doua seară de festival de la malul mării. Vale a mai arătat încă o dată că ştie să bucure publicul atât de bine şi să-i redea energia atât de necesară.

Recitalul său a început cu Actorul (versuri de A. Păunescu), urmat de cântecul-emblemă al lui Bob Dylan (Blowing in the wind), în varianta tradusă de Moţu Pittiş, Vânare de vânt. Ne-a oferit şi două piese de pe cel mai nou album al său, În oraşul cu floare de tei şi Înger pereche, ambele balade emoţionante. Am cântat apoi împreună Viaţa-i viaţă, banu-i ban, Dona, dona (Donovan) şi la final ne-a făcut celebra invitaţie de Aruncare în valuri.

O nouă seară plină s-a încheiat cu Vinovaţii fără vină, iar vocea lui Moţu Pittiş a rămas suspendată în eter până spre zorii zilei, când Bolero-ul lui Ravel avea să anunţe un nou răsărit de soare-n Vama Veche.

Galerie foto :

mai multe fotografii : aici şi aici

10 comentarii
Trimite un comentariu »

  1. “Ceva nemaivăzut, ceva aproape de… Pink Floyd” …o Doamne! Tudor Gheorghe aproape de Pink Floyd? mi se face rau…. fain comentate serile dar asta e cireasa de pe tortlaughing) si de Tatiana scrieti scrieti … dar la folk you greu v-ati mai ridicat de pe nisip .. cam greu dar sanatos ! in rest: felicitari pt ecologizarea zonei ,felicitari pt fotografii,pt site , pt echipa si pt inghesuiala si incapatanarea de a sta in fata acolo dand prosoapele oamenilor la o parte ,oameni care au venit cu o ora jumatate inainte sa isi aleaga un loc …

  2. @uka : e o vorba care zice “din viata scapa cine poate” si noi am patit acelasi lucru cu prosoapele stai linistita, hai sa nu fim mai catolici decat papa, a fost enorm de multa lume si din aceasta cauza au aparut probleme de genu. cat despre faptul ca ne-am ridicat mai greu la Tatiana Stepa dar in schimb scriem, personal am preferat sa stau si sa ascult pentru ca din pacate mi s-a zis una alta inainte de concert si starea mea sincer nu era una de “high in the sky”, iar faptul ca am scris ce-am scris pe site despre ea acest lucru se datoreaza in mare parte lui Constantin Neculae, meritul nostru e infim.

    in rest, multumim de aprecieri si te mai asteptam !

    ps : daca tot nu mai e posibil sa vedem in viata asta PF, macar o sa vedem un PF made by Tudor Gheorghe laughing.

  3. @uka: Surprinzator commentul tau… Cred ca pana la urma, empatia tine de inteligenta, iar afirmatii de genul “mi se face rau” sau referitor la recitalul Tatianei, “greu v-ati mai ridicat de pe nisip” tin mai putin de starea traita acolo, in mijlocul a mii de oameni, cat mai degraba sunt izvorate din frustrari pasagere si aproape puerile. Intrebarea mea este, de ce nu putem sa ne bucuram pur si simplu de ceea ce ni se ofera, iar atunci cand ceva nu mai e pe gustul nostru, sa intoarcem pur si simplul capu-n alta parte? Toate cele bune.

  4. [...] unul dintre „cadeţii” folkului românesc şi programat să cânte tocmai în deschiderea uneia dintre seri, Ovidiu Mihăilescu nu mai este, după părerea noastră (şi nu numai), de câţiva ani buni [...]

  5. norocu’ Lae ca au aparut si cateva cuvinte despre Tatiana…ca altfel .. Ziceam ca “v-ati ridicat cu greu” pt ca stiati ce suport tb sa aiba Tatiana de la public.. dar asta e .. tardiv. La anul o sa va ridicati “In memoriam” ..

    Numai bine!

  6. @uka : noi macar suntem corecti si nu ne batem cu pumnu in piept acum ca vai ce mari fani am fost, eu personal n-am fost si nu voi fi niciodata dar asta nu inseamna ca nu am respectat-o ca om si ca artist si ca nu-mi pare enorm de rau ca nu mai e printre noi. prin urmare te rog sa termini cu acuze de genu ca nu e frumos si corect.

    si scuza-ne ca ne-am ridicat cu o intarziere de 3 sec(m-am uitat ieri pe inregistrari) dar suntem din Ardeal si ne miscam mai greu.

    si da noroc cu Lae, e un mare om !!!

  7. @uka (lee): Cuvintele tale sunt rautacioase si pline de venin. Daca poti vedea din imaginile postate pe Youtube sau prin alte parti (in cele care se poate vedea), o sa observi ca noi nu ne-am ridicat numai la Tatiana Stepa, ci si la alti artisti care au evoluat pe scena. Faptul ca ne-am ridicat si la Tatiana nu a insemnat neaparat ca am facut-o doar pentru suportul moral (lucru care, in fond, mi se pare absolut normal sa fi fost facut de toti cei prezenti). Pentru umila ta instiintare, ar fi bine sa afli ca, asa cum spunea si colega miragecj, desi nu toti am fost fani, nu inseamna ca nu ne-au placut piesele ei. Si mai afla ca a existat intotdeauna respect din partea noastra pentru omul si interpretul Tatiana Stepa, in egala masura. Sa stii ca echipa noastra are bunul simt sa respecte artistii si cand sunt in viata, nu doar dupa. Sagetile si acuzele astea gratuite din partea ta nu credem ca-si au locul aici.
    Asupra unui lucru vad ca putem cadea de acord: Lae. Mare om, mare caracter!

  8. Echipa folkblogului incearca sa fie cat mai echidistanta. Ce sa le faci daca nu le plac cantecele Tatianei Stepa ori ale Magdei Puskas sau ale Grupului PARTAJ? Nu sunt de condamnat dar sa-i felicitam ca fac ceva in concret pentru folk chiar daca se observa simpatiile. Miragecj si Cantafabule, sa nu uitam ca ati fost printre primele dati la o seara de-a Magdei Puskas cu Vali Moldovan ca apoi, mi se pare, a inceput sa-va placa printre folkisti.
    Nu fiti partizani!
    Oricum din videoclipurile de la Folk you 2009 cu cele doua, nu ati postat nimic.
    IMI PARE RAU CA ATI SCRIS DESPRE TATIANA STEPA NUMAI PENTRU CA LAE E UN MARE OM!
    In rest, sa auzim numai de bine si sa ne revedem cu bucurie la serile de folk!

  9. @cozleanu : am zis ca n-am fost fan si nu voi fi niciodata, si lucru acesta se aplica la toti folkistii, prin chestia asta imi pastrez echidistanta. asta nu inseamna ca n-am apreciat-o pe Tatiana Stepa si ca nu o apreciez f. mult pe Magda, atat ca om cat si ca artist, altfel nu cred ca ma vedeai la mai mult de un concert si am fost cam la toate.

    legat de a doua problema, noi n-am vrut sa ne facem trafic/rating pe seama disparitiei unui om, asta a fost problema noastra.

    clipurile vor aparea in curand, pur si simplu n-am avut timp.

    ne pare rau ca nu suntem perfecti si nefiind prima acuza de genu, eu sincer ma intreb daca se merita ce facem aici, incep sa cred ca nu.

  10. @ cozleanu:
    Ne cunoastem de ceva timp, asa ca te rog sa nu iei ca pe o rautate cele ce voi zice.
    Imi place muzica folk si de ce nu, atmosfera din jurul ei, dar asta nu de azi de ieri, ci undeva de prin ‘86, ‘87, cand ascultam Hrusca si Seicaru. Deci, muzica folk n-am descoperit-o odata cu peregrinarile mele prin “Autograf”.
    Personal, n-am simpatii printre cantaretii folk si nu-s partizanul nimanui. Mie filmarile mele de la “Folk You” din ziua a doua nu-mi place cum au iesit, parte din ele, sunt putin mai perfectionist si nu-mi place sa vad in locul celor care canta, brate, persoane care se plimba, etc. Le-am imprumutat lui miragecj, care s-a aratat dornica de a le posta pe pagina de Youtube a site-ului nostru, iar daca acest lucru nu s-a intamplat inca, te rog s-o crezi pe cuvant ca a fost din lipsa de timp si nu din alte motive ascunse, cum ar fi “simpatiile”.

Comentariul tau :