Om Bun la 20 de ani

De Sînziana Lupaşcu la data December 22, 2010   in Rubrica CRONICUŢA CU PERIPEŢII

Duminică, 12 decembrie 2010, la Sala Palatului din Bucureşti, a avut loc ediţia aniversară a Festivalului de folk “Om Bun” ce a sărbătorit 20 de ani de existenţă.

Puiu Ivaniţchi a fost şi de această dată prezentatorul spectacolului. Nu ştiu de ce a primit această sarcină, rolul nu i s-a prea potrivit . Trecând peste glumele nesărate, prezentarea fiecărui artist conţinea, de exemplu, comentarii luate de pe youtube. Şi nici măcar acelea nu erau cele mai inspirate, stârnind reacţii negative din partea publicului.

Primii invitaţi pe scenă au fost Maria Gheorghiu şi Radu Graţianu, care s-au străduit să interpreteze 4-5 piese deşi au întâmpinat atât probleme tehnice cât şi cu vocea. Cele din urmă le-am pus pe seama emoţiilor. Am apreciat faptul că recitalul artistei a cuprins în mare parte piese de pe “Curcubeu” album lansat de curând.

Au urmat Mircea Vintilă şi trupa Brambura.  Simpaticul corifeu a fost în formă, dar trupa nu s-a auzit aproape deloc. Mare păcat,  Brambura este suflul de nou care îl meţine pe Mircea Vintilă încă interesant.

Ada Milea şi Rareş Budileanu au fost pata de culoare a serii, reuşind să stârnească hohote de râs chiar şi în rândurile unui public mai puţin obişnuit cu stilul ei. Un mare plus pentru Rareş Budileanu, sper să-l revăd şi în alte concerte.

Pe George Nicolescu nu-l ascultasem niciodată până acum. Nu m-a impresionat prin voce sau linie melodică ci doar prin binecunoscuta piesă “Mai avem nevoie şi de iarbă”, despre care n-am ştiut că-i aparţine.
Doru Stănculescu nu a reuşit să transmită foarte mult publicului, chitara dezacordată şi problemele de sunet nelăsându-l să aibă un recital decent.

A venit şi rândul lui Alexandru Andrieş care ne-a descreţit frunţile cu piese mai noi şi mai vechi. Pentru mine Andrieş e unul dintre cei mai buni folkisti din România şi admir faptul că scoate, încă, materiale noi.

Victor Socaciu şi Biroul executiv au cântat câteva melodii cunoscute printre care şi “Nucul”  în timpul căreia a rulat un filmuleţ cu Florian Pittiş, Tatiana Stepa şi Adrian Paunescu. După experienţa de la “Folk You!”, proiecţiile de genul acesta nu-mi par cele mai inspirate. În doze mici cum a fost în cazul acesta se potrivesc totuşi cu atmosfera.

Invitatul special al serii a fost artistul britanic Donovan al cărui recital, din păcate, nu prea a reuşit să iasă nici acesta din banal. Iar publicul nu a fost prea receptiv, probabil o bună parte din spectatori se afla la primele contacte cu muzica lui.

Fiul Tatianei Stepa, Cătălin, a venit apoi la microfon pentru a interpreta cântecul  mamei sale “Copacii fără pădure” . A reuşit să ridice toata sala în picioare, iar aplauzele puternice l-au chemat din culise pentru a cânta o a doua piesă. A impresionat nu atât prin propriul talent, cât prin înrudirea cu folkista îndrăgită şi regretată de cea mai mare parte a publicului.

Seara a continuat cu Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru şi Mircea Baniciu (alaturi de Vladi Cnejevici şi Teo Boar) . S-au cântat, în general,  aceleaşi hituri cunoscute de publicul de toate vârstele. Alifantis a interpretat şi ceva de pe cel mai recent album al său, în rest nu am prea avut parte de noutăţi sau mari surprize. Publicul i-a primit pe toţi  cu entuziasm şi aplauze.

Om Bun 2010 s-a încheiat cu “Vinovaţii fără vină” interpretată de toţi artiştii ce urcaseră pe scenă de-a lungul serii, acompaniaţi de cei din sală.

În ansamblu, a fost un spectacol destul de bun, dar  se putea mult mai bine. În ceea ce priveşte organizarea mi-ar fi plăcut o prezentare şi un amfitrion mai profesionist. Sunetul ar fi putut şi acesta să fie mai bun. Spectacolul a durat în jur de 4-5 ore, fără pauză, ceea ce a fost destul de obositor pentru o bună parte din public care a plecat acasă mult înainte de final.

În schimb, mi-a plăcut decorul elegant, de bun gust, sala plină (cel puţin până la un anumit punct) şi publicul destul de activ.

Din punct de vedere artistic, mi-aş fi dorit mai multe noutăţi, mai multă prospeţime şi tinereţe. Poate că peisajul folk actual nu e prea bogat în aşa ceva, dar măcar ceea ce există ar trebui promovat în cadrul unui astfel de eveniment.

3 comentarii
Trimite un comentariu »

  1. Mi se pare obiectiv articolul. Unde sunt cantautorii tineri care au castigat marele premiu in cele 20 editii? Se pare ca si aceasta editie a fost facuta tot pentru cantautorii bucuresteni agreati de Socaciu.

  2. Pentru diferenta de recitaluri, stiluri, domiciliu si varsta cantautorilor comparati cu ccel mai mare festival de folk, ,,FOLK YOU,,

  3. au fost 2 dintre castigatorii editiilor precedente, Maria Gheorghiu si Ada Milea… dar, tocmai pentru ca erau prea tinere sperante nu au primit la final trofeul Om bun, acordat numai “monstrilor sacri”… moment festiv care mi s-a parut oricum fortat introdus, dupa ce toata lumea (si public si artisti) era deja pe picior de plecare… daca tot anunti ca toti vor primi trofee, ma asteptam sa insemne toti, nu doar prima parte a afisului
    In rest, mi-a placut un pic mai mult decat Sinzianei spectacolul in ansamblu, iar Donovan mi s-a parut senzational, din pacate in fata unui public cam prea apatic

Comentariul tau :