Dimineața dinaintea… of, dar mai bine să bem o cafea cu un zaț lunecos… Din categoria “dacă doriți să revedeți’… o nouă porție bună dintr-una din joile de folk autografiene (cine știe, cine știe… ) din beciul roșu de pe Memo.

Știm că pentru mulți iubitori de folk și nopți târzii, Autograful a fost o mică oază de delicii muzicale, iar cel puțin pentru mâine seară, beciul roșu va fi din nou al nostru, când echipa Folkblog iși va serba cei 3 ani de activitate.

Vă lăsăm așadar cu o noua mostră din acele vremuri, alături de Emeric Imre, și pe-atunci doar Friends, Adelina Boloț, Gabriel Ghita și Sorin Zamfir într-una din înregistrările autografiene de-acum doi ani si jumătate.

Vă dorim o zi frumoasă și ne vedeeeem!

Muzică & versuri: Emeric Imre

Pământul e sterp, podul palmei pierdut e
Mișcarea din mine se va-ndepărta
Pe-o sută de turnuri și-o sută de plute
Cu scârba vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Și nici nu mai știu cine e și unde este
Și nici nu îmi pasă ce foc va găsi
Dar iată că pleacă și nu se întoarce
Prin geamul enorm cu zăbrelele gri

Refren: Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naștere știe să jure când vrea
Vă jur pe lumină și pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Nu vrei, nu mai vrei sa fumăm împreună
Să bem o cafea cu zaț lunecos
Perdeaua de chipul tău încă mai sună
Și câinii rotunzi latră-n iezerul jos

Nimic nu e în regulă, străzile-s strâmbe,
Pe cai deșelați, călăreți de muștar
Vai, doamnă, pricep că mă zbat în zadar
Când creierul nu poate singur să umble.

Refren: Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naștere știe să jure când vrea
Vă jur pe lumină și pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Acum înțeleg dacă nu sunt făcute
Altare la care să jur…Va nega…
Pe-o sută de turnuri și-o sută de plute
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.

Distruse sunt templele unde puteam
Să stau în genunchi și să jur pe ursită.
Zăbrelele gri cad din trândavul geam
Ea fuge și minte că e fericită.

Refren: Vă jur cât mai poate jura unul care
Din naștere știe să jure când vrea
Vă jur pe lumină și pe clătinare
Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.